Camil Petrescu (n.22 aprilie 1894 - d. 14 mai 1957) a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie si poet. El pune capat romanului traditional si ramâne în literatura noastra în special ca initiator al romanului modern.Camil Petrescu (n.22 aprilie 1894 - d. 14 mai 1957) a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie si poet. El pune capat romanului traditional si ramâne în literatura noastra în special ca initiator al romanului modern.Camil Petrescu (n.22 aprilie 1894 - d. 14 mai 1957) a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie si poet. El pune capat romanului traditional si ramâne în literatura noastra în special ca initiator al romanului modern.
Biografie
S-a nascut la Bucuresti, la 22 aprilie 1894. Este fiul lui Camil Petrescu (mort, se pare, înainte de nasterea scriitorului) si al Anei Cheler. A fost crescut de o doica din familia subcomisarului de politie Tudor Popescu, din mahalaua Mosilor. Dupa gimnaziu, continua studiile la Colegiul "Sfântul Sava" si la Liceul "Gheorghe Lazar" din Bucuresti. Rezultatele bune la învatatura îl transforma în bursier intern, iar din 1913 urmeaza cursurile Facultatii de Filozofie si Litere de la Universitatea Bucuresti. Îsi ia cu brio licenta. E profesor la Timisoara. Îsi ia doctoratul în filosofie cu o teza despre fenomenologie în opera lui Husserl.
Debuteaza în revista Facla (1914), cu articolul Femeile si fetele de azi, sub pseudonimul Raul D.
Între 1916 - 1918 participa ca ofiter la primul razboi mondial, iar experienta traita acum se regaseste în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi (1930). În 1916, e mobilizat si pleaca pe front, unde e ranit. Dupa un stagiu într-un spital militar, ajunge iarasi în prima linie, dar cade prizonier la unguri. Ambianta razboiului va intra, de asemenea, în roman. În 1918 e eliberat din lagar, revenind la Bucuresti.
Înca din 1920 participa la sedintele cenaclului Sburatorul condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonima publica primele poezii. Furtunosul gazetar de stânga, N. D. Cocea e modelul sau spiritual. Acesta va fi prototipul viitorPrPatul luoului sau erou Gelu Ruscanu din drama Jocul ielelor si a eroului sau din romanul Patul lui Procust.
Debutul editorial se petrece cu un volum de Versuri. Idee. Ciclul mortii în 1923. În 1933 publica cel mai valoros roman al sau si unul dintre romanele importante ale Modernismului european, Patul lui Procust.
În 1939 este numit directorul Teatrului National din Bucuresti, iar din 1947 este ales membru al Academiei Române.
Moare la 14 mai 1957, la Bucuresti. Astfel, masivul roman social închinat lui Nicolae Balcescu Un om între oameni ramâne neterminat. Ion Negoitescu îi va caracteriza sec romanul, drept "o întreprindere jalnica". Motivul este simplu, Camil Petrescu a îmbratisat principiile realismului socialist si a devenit unul dintre cântaretii noului regim comunist.
Opera literara
Crezul literar al lui Camil Petrescu este exprimat în mod sugestiv în volumul de Versuri. Ideea. Ciclul mortii, care are ca moto: Jocul ideilor e jocul ielelor:
Dar eu,
Eu am vazut idei...
(...)
Eu sunt dintre acei
Cu ochi halucinati si mistuiti launtric,
Cu sufletul marit
Caci am vazut idei.
Concepte estetice
Autenticitatea este esenta noului în creatia literara a lui Camil Petrescu, a carui aspiratie catre autenticitate confera originalitate poeziei, vitalitate teatrului si "momente autentice de simtire" în roman. Autenticitatea este ilustrarea realitatii prin propria constiinta, scriitorul însusi marturisea: "Singura realitate pe care o pot povesti este realitatea constiintei mele, continutul meu psihologic".
Substantialitatea (substantialismul) este conceptia conform careia literatura trebuie sa reflecte esenta concreta a vietii: iubirea, gelozia, mândria ranitam orgoliul umilit, cunoasterea, dreptatea, adevarul, demnitatea, acele categorii morale absolute.
Sincronizarea în conceptia lui Camil Petrescu este armonizarea desavârsita a literaturii cu filozofia si psihologia epocii, întrucât actul de creatie este un act de cunoastere, de descoperire si nu de inventie: "Nu putem cunoaste absolut nimic, decât rasfrângându-ne în noi însine".
Luciditatea este trasatura dominanta a personajelor lui Camil Petrescu, intelectuali analitici si autointrospectivi, hipersensibili, intransigenti si inflexibili moral. Luciditatea "nu omoara voluptatea reala, ci o sporeste".
Naratiunea la persoana I foloseste timpul subiectiv, care aduce în prezent gânduri, îndoieli, fapte trecute, totul fiind subordonat memoriei involuntare; romanul înseamna, asadar, experienta interioara: "Sa nu descriu decât ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce înregistreaza simturile mele, ceea ce gândesc eu, ... din mine însumi nu pot iesi (...), eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi".
Relativismul reiese din multitudinea punctelor de vedere în jurul aceluiasi obiect, aceluiasi concept, aceleiasi norme morale.
Anticalofilismul (împotriva scrisului frumos) este o adevarata batalie estetica pe care o duce scriitorul care sustine formula literara a jurnalului, a confesiunii, ce se noteaza precis, exact, "ca într-un proces verbal".
Teme si motive
Razboiul - ca experienta de viata traita, o experienta decisiva a intelectualului, razboiul ca iminenta a mortii este tragic si absurd.
Reprezentant: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi
Introspectia psihologica se regaseste în majoritatea operelor sale, prin observarea vietii interioare, prin analiza psihologica a constiintei personajelor.
Reprezentant: Patul lui Procust
Intelectualul - cu dramele lui de constiinta - este prezent într-un cadru de existenta obiectiv-sociala, dominat de setea de absolut.
Operele sunt structurate pe o pasiune sau un sentiment, ele fiind adevarate "monografii ale unor idei".
Personajele
Nascute din framântari, scepticism, tensiune intelectuala, etica umana, eroii lui Camil Petrescu sunt în cautare de certitudini pentru un sentiment puternic ("singura existenta reala e aceea a constiintei").
Hipersensibile, amplificând semnificatia unui gest, a unei priviri, a unui cuvânt pâna la proportiile unei catastrofe.
Inadaptate superior, intelectuali intransigenti într-o lupta continua cu ordinea sociala, afacerismul, politicianismul, mondenitatea (nefiind în nici un fel "geniul neînteles" eminescian).
Intelectuali lucizi, ei traiesc pe drama inflexibilitatii constiintei, a pasiunii analizate cu luciditate: "Câta luciditate atâta constiinta, câta constiinta atâta pasiune si deci atâta drama."
Sunt încatusati ai absolutului, spirite absolutizante, intelectuali ce traiesc drame de constiinta, fiind însetati de absolut.
Eroii lui Camil Petrescu sunt învinsi de propriul lor ideal, traiesc drama destinului tragic, singurul supravietuitor fiind Stefan Gheorghidiu.
Semnificatia titlurilor reflecta starea interioara a personajelor, sugerând esenta dramatica a constiintei, a aspiratiei spre absolut.
Autorul se identifica cu personajul principal (naratiunea la persoana I) si, deseori, replicile altor personaje exprima conceptia si opiniile lui Camil Petrescu.
Stilul anticalofil
Formule estetice moderne, prin interesul pentru starile difuze ale eroilor, de exaltare a trairilor sondare pâna în zonele cele mai adânci ale subconstientului.
Desavârsit echilibru si simetrie a compozitiei.
Maniera proustiana a fluxului memoriei, constiinta selectionând aceste fapte care vor duce la optiunea finala.
Monologul interior, ca mod de exprimare a trairilor launtrice, de reflectare asupra existentei lui individuale (afectul si intelectul sunt într-o lupta permanenta).
Limbajul este remarcabil prin imaginile intelectuale.
Figurile de stil se rezuma la comparatii si epitete, dar "fara ortografie, fara compozitie, fara stil si chiar fara caligrafie".
Scriitorul considera scrisul ca pe un act de eliberare existentiala, prin care spiritul se descopera si se marturiseste: "Un roman de adâncire a sentimentelor metafizice se lucreaza cu atentia si rabdarea unui covor de pret." (Camil Petrescu - Teze si antiteze).
Studii
Teze si antiteze (1936), eseuri
Modalitatea estetica a teatrului (1937), teza sa de doctorat
Husserl - cu o introducere în filozofia fenomenologica, un capitol din Enciclopedia Filosofica (1938)
Doctrina substantei 1940, editata integral postum în (1988), eseu filosofic
[modifica]Romane
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi (1930)
Patul lui Procust (1933)
Un om între oameni (1953 - 1957, ramas neterminat)
[modifica]Nuvele
Turnul de fildes (1950)
Poezie
Versuri. Ideea. Ciclul mortii (1923)
Un luminis pentru Kicsikem (1925)
Transcedentalia (1931)
Din versurile lui Ladima (1932)
Dramaturgie
Jocul ielelor (1918)
Act venetian
Suflete tari
Danton
Mioara
Mitica Popescu
Balcescu
Caragiale în vremea lui
Iata femeia pe care o iubesc
Prof.dr.Omu vindeca de dragoste
Dona Diana,comedie in gustul Renasterii in zece tablouri dupa Moreto
Scrise si publicate între 1916 - 1957.
Însemnari
Rapid Constantinopole - Bioram (1933), reportaje de calatorie
Note zilnice (1975), postum, jurnal intim, editat de Mircea Zaciu.
No comments:
Post a Comment